Am uitat parola

ȘȘȘȘȘȘȘtiri

11.12.2015 15:41
Scoala Verde-Gradina scolii
De la Comenius la Cluj Comenius: „La școală să existe și o grădină!” Mulți dintre cei care au frecventat școala înainte de schimbarea regimului în Ungaria își amintesc că aici a existat o grădină unde au învățat și au desfășurat activități horticole. Din păcate, aceste grădini au dispărut deja, au fost reconstruite, multe dintre ele fiind transformate în terenuri de sport. Ideea ca o școală să fie dotată cu o grădină proprie ca spațiu didactic s-a născut încă de demult. Odată cu reforma protestantă au fost stimulate și tipăriturile care cu timpul au trezit interesul claselor față de citit și scris. Filosoful de origine cehă, membru al secției Frații Moravi care a studiat și în Heidelberg, Johannes Amos Comenius este considerat părintele educației moderne. Savantul care a predat și la Sárospatak, în opera sa Didactica Magna (1632), afirmă: alături de fiecare școală trebuie să existe o grădină – spațiu al recreerii și reîncărcării elevilor, unde aceștia pot studia într-un mod confortabil copacii, florile, plantele medicinale, precum și modul de a se bucura de ele. Influența lui Rousseau și Darwin Primul proiect al unei grădini școlare în legătură cu care dispunem de informații datează din anul 1663. Potrivit acestuia, grădina încă nu a avut un caracter într-atât științific, cât mai degrabă unul de recreere. Nu dispunem de izvoare care să ateste realizarea în concret a acestei grădini dar avem cunoștințe despre un asemenea spațiu creat la Halle. Acesta a fost înființat de către pietistul August Hermann Francke cu scopul de examinare a plantelor și creare a unui ierbar. Începând cu secolul XVIII, educația ajunge sub influența lui Rousseau, impactul religiei este reprimat, câștigând teren știința mediului, botanica și importanța fortificării trupului. Teoria celulară și teoria selecției naturale a lui Darwin generează reforme educaționale noi iar în gimnazii are loc introducerea științelor naturale. Apare și se perpetuează mișcarea grădinii școlare și în țări ca Germania, Belgia, Suedia, Franța, Rusia și Anglia. Până în secolul XX, în SUA are loc înființarea a 75 000 de grădini școlare. Înființarea grădinilor școlare în Ungaria În Ungaria, odată cu introducerea învățământului obligatoriu prin Legea nr. 38/1868 – inițiată de Eötvös József, ministrul educației și cultelor religioase - a fost reglementată și obligativitatea înființării grădinilor de practică. În accepțiunea legii, funcțiile grădinii erau: pregătire pentru viața de zi cu zi; dobândirea cunoștințelor noi prin intermediul experiențelor practice. La baza înființării unor asemenea grădini au stat ordonanțele de guvern, ajutoarele de stat, precum și donațiile diferitelor instituții, cluburi, unități economice. Mărimea, calitatea, dotarea grădinilor școlare au fost influențate de caracteristicile proprii: situarea geografică, respectiv activitatea de producție specifică fiecărei localități. De asemenea, caracterul grădinii a fost influențat de natura și aptitudinile de care dispune școala, atitudinea de sprijinire, serviabilitatea mediului social. Numărul orelor în școlile generale în decurs de o săptămână a fost de ”cel puțin 20 sau chiar 25, înțelegând inclusiv cele de sport și activitățile agricole sau horticole”. Preocupările agricole au fost desfășurate după masă. În cazul școlilor pedagogice, legea face referire și la mărimea spațiului necesar activității practice, caracterul acesteia, subliniind că ”în școlile pedagogice trebuie să se asigure un teritoriu de mai mult de un hectar pentru ca elevii să poată dobândi cunoștințe și în ceea ce privește lucrarea pământului, respectiv cultivarea strugurilor și a altor fructe”. Din această perioadă datează lucrarea de referință apărută în 1876, intitulată ”Der Schulgarten. EinBeitragzurLösung der Aufgabeunsereröftl. Schule” a lui Langauer Erasmus Schwab, directorul unui gimnaziu din Viena, decedat în anul 1881. O revistă a grădinilor școlare În luna ianuarie 1887 a apărut la Arad revista „Grădina școlară. Buletin lunar privind reforma școlară”, editată de Graszel János și Horváth József. Autorii acesteia au crezut necondiționat în capacitatea Legii învățământului din 1868 de a contribui la ascensiunea economică determinată de o agricultură modernă. „Activitatea pedagogică desfășurată în grădină contribuie la dezvoltarea unei atitudini corecte, rezultând indivizi care, prin muncă asiduă, devin protectori ai mediului și care astfel dau naștere la o generație bine intenționată. Alături de școală, care este spațiul educației comune, grădina devine teritoriul muncii, jocului și a bunei dispoziții. Stimularea sensibilității sociale reprezintă baza virtuților civile. Prin urmare, grădina este spațiul, respectiv mijlocul de ilustrare a științelor naturii.” Inspectorul general școlar Varjassy Árpád din Arad a inițiat în 1886 înființarea funcției de supraveghetor al grădinilor școlare, inițiere aprobată în luna noiembrie de către conducerea județului. Principala atribuție a acestuia ar fi fost organizarea, coordonarea și gestionarea grădinilor școlare funcționale. Alături de funcția de supraveghetor a fost propusă (mai ales datorită modelelor europene) și înființarea statusului de pedagog horticol călător, considerând că astfel se va asigura perfecționarea continuă a cadrelor didactice. Acestei inițiative însă nu i s-a dat curs de către forul județului. Două exemple maghiare La cumpăna dintre secolele XIX-XX, școlile din lemn din comunele județului Győr au servit ca locuri de dezvoltare a cunoștințelor horticole practice ale elevilor, fiind spații importante de ilustrare. Prin intermediul acestor școli s-a încercat propagarea naturalizării cultivării plantelor horticole cu capacitate de adaptare la condițiile existente. Școlile de lemn cu suprafața de 1000-1200 stânjeni pătrați au fost date spre închiriere de către conducătorii comunei din motive patrimoniale. Au închiriat cu precădere învățătorilor care prin natura calificării lor știau să lucreze pământul. Tot în această perioadă, ministerul agriculturii a ajutat înființarea grădinii exterioare a școlii pedagogice evanghelice din Sopron cu peste 5000 de pomi – puiuți și butași - , dintre un număr mai mare de 400 de bucăți au provenit din școala economică din Cluj și 1000 de bucăți din școala de stat din Ujhorod.